Parti du discours | verbe |
---|---|
Prononciation | /ɔnˈtʋɔrtələ(n)/ |
Césure | ont·wor·te·len |
Indicatif | |
---|---|
Présent | Passé |
(ik) ontwortel | (ik) ontwortelde |
(jij) ontwortelt | (jij) ontwortelde |
(hij) ontwortelt | (hij) ontwortelde |
(wij) ontwortelen | (wij) ontwortelden |
(jullie) ontwortelen | (jullie) ontwortelden |
(gij) ontwortelt | (gij) ontworteldet |
(zij) ontwortelen | (zij) ontwortelden |
Subjonctif | |
Présent | Passé |
(dat ik) ontwortele | (dat ik) ontwortelde |
(dat jij) ontwortele | (dat jij) ontwortelde |
(dat hij) ontwortele | (dat hij) ontwortelde |
(dat wij) ontwortelen | (dat wij) ontwortelden |
(dat jullie) ontwortelen | (dat jullie) ontwortelden |
(dat gij) ontwortelet | (dat gij) ontworteldet |
(dat zij) ontwortelen | (dat zij) ontwortelden |
Impératif | |
Singulier/Pluriel | Pluriel |
ontwortel | ontwortelt |
Participes | |
Participe présent | Participe passé |
ontwortelend, ontwortelende | (hebben) ontworteld |
allemand | ausreißen; entwurzeln |
---|---|
anglais | eradicate; uproot |
espéranto | elradikigi |
français | arracher |
frison saterland | uutriete |
hongrois | gyökereztet |
portugais | arrancar com a raiz |